MARIE & CO. (6) - La o şuetă cu Tom(escu)

Şuetă = conversaţie uşoară, spirituală, distractivă între prieteni

Mai mult ca sigur că la sfârşitul capitolului vă veţi întreba de ce am folosit acest titlu; nu sunt prietena cu Tom, ba din contra, conversaţia a fost mai mult încordată decât distractivă şi, ca să fiu sinceră, nu prea a fost conversaţie. Şi dacă-i vezi faţa, îţi vei da seama singur că acest individ nu are nimic spiritual in el.

Nu-mi place cleveteala şi urăsc bârfa. Să n-aveţi nicio îndoială că i-am spus-o în faţă: "Vecine, ai o privire de tâlhar, nu prea te speli, iar scandalurile şi bătăile zilnice cu fratele tău ne-au exasperat. Am auzit chiar că furi şi asta e scandalos. Se zice că profiţi dacă cineva lasă o fereastră deschisă şi nu te sfieşti să te strecori în locuinţele noastre. N-ai pic de demnitate şi la vârsta înaintată pe care o ai, ar trebui să te bucuri de anii de pensie."

Îi am de partea mea pe Mirela şi Oli (cred că-l cheamă Oliver), fratele mai mic al lui Tom. Bătăile zilnice au lăsat urme adânci pe faţa lui Oli: porţiuni din scalp fără păr şi urmele unor răni adânci. Privirea rătăcită şi mersul ezitant sunt urmările violenţelor la care a fost supus. A ajuns de multe ori la Urgenţe, salvat în ultimul moment de loviturile primite.

"Chiar, ce ai de împărţit cu Oli? Cred că iar a fugit de-acasă după scandalul de aseară. Eşti brutal şi vulgar. Uneori chiar îmi e lehamite de tine."  I-am strecurat printre dinţi. Tom mă priveşte cu ochi reci, de criminal. Mă aştept să se repeadă şi la mine. "Ce ţi-am făcut, frate, de mă priveşti aşa?"

"Ce mi-ai făcut, frate? Păi, frate, eşti iubitoare de pisici şi pisica ta mă calcă pe nervi."  Imi dau seama că nu trebuia să-i dau atenţie. Discuţia asta ar putea să degenereze. Mă uit în jur după vreo armă albă pe care s-o folosesc în caz că devine agresiv. N-am la-ndemână decât o matură, dar cred că aş putea s-o folosesc eficient. "Dar ce ţi-a făcut Marie? Nu iese din curte, e curată, nu face gălăgie." Îl văd cum îşi îndreaptă puţin umerii. S-a iritat. "Tocmai asta mă enervează. E plină de fiţe. Şi cred că e obeză. Nu face altceva decât să doarmă, să moţăie şi să mănânce." 

Nu-mi vine să-mi cred urechilor. "Asta-i culmea! Ce-ai vrea? S-o trimit la serviciu, să-i repartizez activităţi gospodăreşti? Şi să ştii că nici nu mănâncă mult, vreo două linguri de bobiţe. Să nu-mi spui că ţi-e poftă. Vrei să-ncerci?"  Tom mă priveşte perplex. Respiră cu greutate. O fi având astm sau chestia asta l-a luat prin surprindere. Cred c-am întrecut măsura. N-apuc să-mi cer scuze. Imi ţin respiraţia şi mă resemnez. Ascult.

"Să-ţi fie rusine. Ce? Ţi se pare că sunt vagabond, că n-am ce să mănaânc? Carne de pasăre. Atât. Uite, mi s-a făcut foame. N-aş refuza acum o pulpă, un piept de pasăre."

"Piept de pasăre? Nesimţitule!? " striga Mirela din vârful părului. N-o observasem. "Ce faci, soro, acolo?" o întreb. "Nu s-au copt perele încă." Mirela are o voce piţigăiată şi nu trece neobservată. E guralivă rău. Profită de ocazie şi începe: "Uite, nesimţitul ăsta mă ţine numai în vârful părului. E toaăa ziua cu ochii pe mine. Ştii, când spune piept de pasăre nu se gândeşte la câteva resturi de la masa stăpânilor. M-ar mânca cu pene cu tot. Bine că l-aţi salvat pe bietul pescăruş că şi pe ăla l-ar fi mâncat."

Mă trezesc la realitate. Şi eu care credeam că Tom încearcă să se împrietenească cu mine. Ciripitul mierlei Mirela m-a adus cu picioarele pe pământ şi cu mâna pe mătură. Jjjjappp! O lovitură ca de karate şi horror-motanul zboară de la gard.

Nu l-am nimerit. Trebuie să exersez mai des această figură. Intervenţia a fost salvatoare, pericolul a fost îndepărtat. "Dă-i cu trilurilu, Mirelo, că bine-i mai zici!"