„Tot ce am nevoie este o foaie de hârtie și ceva cu care să scriu, și apoi pot întoarce lumea cu susul în jos.” - Friedrich Nietzsche
Da, cuvintele pot să ne întoarcă viaţa pe dos, să răvăşească ordinea socială sau să declanşeze războaie. Un singur cuvânt rostit, scris sau tastat sub imperiul furiei de o minte dementă poate să pună în pericol întreaga omenire, dar şi implicare.
De ce “Step Ahead with Lexis”? Pentru că de când mi-am început cariera didactică, dar mai ales in ultimii 13 ani, copiii şi adulţii implicaţi în orice tip de activitate de învăţare - mai ales a limbilor străine - au fost un subiect de contemplare şi implicare directă: predare, training, organizare evenimente.
Educaţia poate fi abordată nu doar din perspectiva beneficiarilor, ci şi a decidenţilor. Primii au avut mereu nemulţumiri şi îngrijorări. Ce s-a întamplât în aceşti ultimi ani? Unde s-a greşit pe parcursul etapelor de şcolarizare? Cum s-a ajuns la dezastrul de la bacalaureat, la care asistăm în ultimii ani? Cineva va face într-o bună zi o analiză temeinică şi va da un răspuns. N-ar fi rău ca vinovaţii chiar să dea socoteală. Greu de crezut că se va întâmpla o asemenea minune. Pe cine mai interesează motivele?
"Este nevoie de o nouă viziune asupra noilor generaţii de copii. N-am dus lipsă de experimente şi experţi în educaţie care şi-au adus “aportul” la nivel decizional. Au venit, au plecat şi i-au luat cu ei şi pe cei 29 de ministri ai educatiei. Ultimul înscăunat poartă numarul 30 pe tricou. Au lăsat în urmă legi şi OG-uri care au avut un singur efect: confuzie, debandadă și discordie. Mai ales discordie!!! Dar ce facem cu copiii? Au trecut câteva decenii de la revoluţie cu ceva reuşite şi cam multe decepţii. Am fost martorii unor schimbări mari în toate domeniile. Într-o lume mereu în schimbare, nici copiii n-au rămas la fel. Ei sunt cei care au rămas între ciocan şi nicovală: adulţii (unii) vorbesc cu dispreţ despre copiii-fulgi de nea, alţii i-au îmbrăcat într-o aură şi-i consideră superiori generaţiilor trecute. ȚÎn realitate, copiii nu sunt nici digitali, nici mai deştepţi decât părinţii sau profesorii lor. Sunt doar deosebiţi, pentru că sunt expuşi unor condiţii deosebite de cele în care au crescut părinţii şi profesorii lor, li se oferă moduri noi de distracţie şi în general sunt expuşi unor condiţii deosebite, atât în viaţa reală, cât şi în cea virtuală.
Copiii din generaţia Internetului sunt la fel de inteligenţi ca şi cei din generaţia cu cheia de gât; ei nu sunt şi nu trebuie trataţi ca genii. Ei au nevoie de idei inovatoare, de profesori geniali care să-i ghideze spre succes. Orice copil are o şansă de a ajunge în top: în artă, ştiinţă, politică, sport. Pentru copiii deosebiţi avem nevoie de o abordare deosebită.” Aşa scriam în urmă cu 12 ani pe blogul Kids4Top. Lucrurile nu au evoluat spre bine, ba mai mult, unele detalii s-au agravat.
Un lucru este clar: puterea cuvintelor este de necontestat. Cuvintele clădesc, dau speranţă, încurajează şi motivează. Cuvintele rănesc, blochează, omoară. Ambele afirmaţii sunt adevărate. de la ce vârstă şi cum învăţăm să folosim puterea pozitivă a cuvintelor? Vom vedea pas cu pas.
Cuvintele acaparează, deteriorează, ademenesc, zăpăcesc, corup, manipulează. Cuvintele înnobilează, emoţionează, stimulează, disciplinează. Ce-i de făcut pentru a beneficia de varianta pozitivă? Să vorbim mult cu copilul nostru chiar din primii ani de viaţă, dar mai ales dupa vârsta de 2,5 - 3 ani. Să-i captivăm atenţia prin joc, activităţi creative şi lectură înainte ca magicul telefon sau laptop sa-l vrăjească.
Creşterea şi educarea unui copil este o sarcină asumată. Nu ne-am dorit o păpuşă cu care să ne jucăm doar când avem chef, ne-am dorit un OM şi am devenit părinţii unui pui pe care trebuie să-l învăţăm să devină OM. Dezvoltarea puiului depinde de părinţi. Viitorul lui depinde de părinţi, profesori şi societate. Aşadar, nu înlocuiţi termenii “creştere şi educare” cu glumeţul “părinţeală” sau fel de fel de diminutive folosite pe site-urile sociale. Diletantii par să fi făcut deja un pact anti-educatie. Pot fi înlocuiţi in şcoli şi grădiniţe. Din păcate nu pot fi opriţi să se manifeste în lumea virtuală. Deocamdată. Dar pot fi demascaţi sau evitaţi.
Asta încercăm să realizăm prin intermediul acestor articole. Prin cuvinte simple, cu ajutorul unor sugestii izvorâte din propria experienţă didactică, pedagogică şi de părinte vom face o călătorie printre cele mai frecvent întâlnite situaţii cu care s-au confruntat generaţii trecute si care mai sunt în actualitate.
Tema este foarte generoasă şi imposibil de acoperit. S-a făcut un prim pas.