Te uiti in jur, gintă latină: oameni, o dată şi jumătate, n-ai ce zice! Garibaldi? Mic copil. O fi dat el fiori reci împăraţilor şi chiar Papei, dar cu-ai nostri, ăştia de pe Facebook, n-o scoţi a capăt. Măi, nene, nu-i de glumă cu câteva compatrioate. Cu ele nu merge uşor. Nimic nu le place, nimic nu e bine. Zic şi eu ca Efimiţa: “Adică, zău, bobocule, de! Eu, cu mintea ca de femeie, pardon că vă-ntreb şi eu un lucru: ce v-a apucat, fraţilor, sororilor?” Ce urmează este o mică selecţie de replici întâlnite pe Facebook în perioada 15 februarie - 12 martie şi care conturează stilul românesc de gestionare a unei situaţii de criză.
In decembrie 2019, asaltul virusului rebel ne-a luat prin surprindere. In buna tradiţie românească, mai întâi l-am ignorat. Unii s-au amuzat puţin urmărindu-i răspandirea în timp real pe harta realizată de Institulul Johns Hopkins. Au început apoi să curgă bancurile. Bulă pierdea teren. In scurt timp, au apărut statisticile. România nu era pe hartă, deci mai puteam dormi pe-o ureche.
Ei, dar în scurt timp ne-am amintit de “drobul de sare”. “E pericol! Cine ne apară?”
Ni se dau sfaturi? “Nu sunt suficiente, probabil nici corecte.” Ginta latină îl arată din nou cu degetul pe Soros care a pus cu siguranţă din nou ceva la cale. “ Săriţi, trebuie să luăm atitudine, vor să instaureze Noua Ordine Mondială. Nu scapăm de loc de Iluminatul ăsta!”
Oops, se anunţă primele decese în lume! Deci e pe bune.
“De ce nu închidem şcolile?”
Se anunţă închiderea şcolilor.
”Ce porcărie? Noi cu cine lăsăm copiii acasă?” se revolta părinţii. “Profesorii şi directorii nu ne bagă în seamă. Ar trebui să ne asculte şi să găsim împreună o soluţie.”
Se atrage atenţia asupra reuniunilor şi se recomandă anularea evenimentelor la care participă mai mult de 1000 persoane. “ Cine a fost tîmpitu’ care a stabilit această cifră? De ce nu 999?” se frământă părinţii.
Se închid toate sălile unde se organizează evenimente culturale şi sportive. ”Nu zău! Dar pe noi, cetăţenii acestei ţări nu ne consultă nimeni? Aude cineva?”
“Ia, staţi, cinematografele şi mall-urile de ce nu se inchid? Sunt private? Nu ne pasă, lacătul pe ele!”
“Dar copiii, copiii pierd orele!” se sperie profesorii şi părinţii intr-un glas. Cunosc extrem de multe cazuri care demonstrează că sunt părinţi cărora nu le pasă de orele pierdute, care pleacă cu copiii în scurte vacanţe mai devreme cu câteva zile înainte de weekend sau e o sărbătoare naţională. Acestora li se pare că e dreptul lor să se întoarcă din concediu după începerea cursurilor. Profesorii nu sunt de acord? “Extraordinar, dar ce părinţii nu sunt oameni să se relaxeze puţin?”
Ca şi când nu am fi avut destule pe cap, vine COVID-19 şi o luăm de la capăt.
“Suspendarea orelor timp de 8 zile? Cine-i supravegheză pe copii? In lipsa noastră se vor duce la Mall, vor piede timpul de calculator.”
Timid, unii sugerează efectuarea unor lecţii online. Panică. Nu merge aşa. “Cine plăteşte netul profesorilor?” Unora, asta le miroase a conspiraţie. “Ăştia nu urmăresc cumva trecerea spre homeschooling? Nu ne convine. Ne vor lua sporurile şi indemnizaţiile, gradaţiile şi dirigenţia.”
Profesorii stau acasă? Nu, profesorii nu sunt suspendaţi, doar orele. Brusc, sindicatele sar în apărarea cadrelor didactice. Unii, dezorientatţ, s-au dus la şcoală, dar mulţi au ales să lucreze, măcar ocazional, cu copiii de la distanţă. Unii au inceput deja pregătirea pentru Bac pe Facebook. Anunţurile entuziaştilor curg pe Facebook. Alţii au platforme pregătite de ani de zile pentru concursuri şi evaluari la Matematica. Câteva grupuri mixte profesori - elevi au stabilit un mod accesibil de lucru pe WhatsApp. Internetul este plin de platforme gratuite. UNESCO a făcut o selecţie minuţioasă. Le-am distribuit, dar câţiva utilizatori au strâmbat din nas: “De ce nu sunt in română? De unde să ştiu care este potrivit pentru obiectul pe care-l predau?”
Ce se întâmplă cu noi?
Dragi părinţi, dar mai ales dragi profesori, atitudinea de copii răsfăţaţi şi mofturosşi nu ni se mai potriveşte. Culmea, profesorii tineri, dar cu ceva experienăţ sunt cei mai supărăcioşi şi morocănoşi. Un milion de ifose, “intransigenţă” fără temei, ironii şi insulte la adresa celor care încearcă o schimbare, la adresa profesorilor cu vechime, dar mai ales refuzul de a sta de vorbă cu alţi profesori cărora le-a reuşit un experiment, cu profesori universitari care-şi merită pe deplin, ca urmare a lucrărilor publicate, a conferinţelor şi cursurilor susţinute, statulul de expert. Statutul academic nu este recunoscut pe Facebook decât dacă este “validat” de grupul trolilor.
Gata, până aici! Şcoala are nevoie de fiecare profesor. Nu mai e loc de văicăreală. Şcoala şi copiii nu mai au nevoie de cei care se consideră victime. Şcoala nu te ţine legat în lanţuri. Există sş alte opţiuni.
Planeta e cam ofilită, cam anemică, oamenii cam analfabeţi. Deocamdată doar funcţional, dar timpul zboară şi o să cam avem surprize. Avem nevoie de profesori mai curioşi decât elevii, mai nerăbdători să înveţe lucruri noi, mai optimişti. Aşadar, ce avem de făcut? Să ne adaptăm, sȃ fim flexibili, să avem răbdare. Dincolo de reflexe şi instincte, avem intelect, deci nimic nu ne stă în cale.
Răsfoiţi această colecţie de aplicaţii. Veţi găsi cu siguranţă o platformă potrivită activităţii pe care o desfăşuraţi: STAM ONLINE
Let’s step into the world of online teaching and learning! Let’s have fun! 13.03. 2020
UPDATE:
24.03.2020
Cursurile de pregatire pentru clasele a VIII-a si a XII-a intra in a doua saptamana. La fel si pregatirea profesorilor pentru folosirea platformelor de invatare online. Conu' Gica Contra isi continua lupta. Pentru el, niciun efort nu pare prea mare, prea inutil sa mai strice buna dispozitie a celor care par sa se fi acomidat cu noul stil de lucru. Nimic nu-i sta in cale sa sbulbere bruma de incredere a celor care cred ca anul scolar se va incheia in mod normal.
Cat de normal mai poate sa fie normalul dupa experienta si spaimele pe care le traim cu totii, dar mai ales cosmarul parintilor legat de viitorul copiilor?
Nimic nu va mai fi la fel maine, luna viitoare, la anul. Dar poate va fi mai bine!
Daca din tulpinile aproape carbonizate ale eucaliptilor din Australia au aparut noi lastari, putem sa ne imaginam ca fosta padure va renaste mai viguroasa, mai sanatoasa. Dar noi?
Nimic nu va mai fi la fel maine, luna viitoare, la anul. Dar poate va fi mai bine!
Daca din tulpinile aproape carbonizate ale eucaliptilor din Australia au aparut noi lastari, putem sa ne imaginam ca fosta padure va renaste mai viguroasa, mai sanatoasa. Dar noi?
 |
(Elizabeth Donoghue via Flickr under CC BY-SA 2.0)
|