Introducere
Am scris despre ACTIVITATI de INVATARE si despre
PLICTISEALA in
articolele precedente. Nu o data ati observat cum nerabdarea si plictiseala se
instaleaza la copiii nostri chiar inainte de a incepe sa-si faca lectiile. E ca
atunci cand il pacalesti pe copil sa ia prima lingurita de medicament amar. Pentru
a doua trebuie sa-l alergi putin, sa te enervezi putin, sa-i stergi lacrimile.
Dar sunt si parinti care nascocesc mereu trucuri care ii ajuta sa treaca repede
si fara lacrimi peste momentul neplacut.
Asemenea trucuri
exista si in pedagogie. Volumul de munca scolara e tot mai mare, informatiile tot
mai complexe. Nu poti sa nu recunosti ca aceste generatii sunt de-a dreptul
bombardate cu responsabilitati. Dar vrem sa le lasam si bucuriile copilariei. Pentru asta avem nevoie de timp si timpul il
castigam prin disciplina si cateva trucuri simpatice.
Simpaticile
trucuri despre care veti citi in acest articol sunt rodul cercetarii
specialistilor in psihologie si pedagogie de la Universitatea Harvard. Studiul
a fost declansat de rezultatele ingrijoratoare la
scoala si la examenele nationale. Un alt
fenomen observat in intreaga lume este
apatia si chiar depresia care se instaleaza de la varste tot mai mici.
A. Depresia face casa buna cu adolescenta
Exista vreun
copil care sa sara in sus de bucurie cand vine timpul pentru efectuarea temelor? Momentul este
insotit mai curand de
ochi dati peste cap, refuz sau chiar crize de nervi. Ar fi un miracol sa auzi
un copil spunand ca n-are chef de joaca, ca mai degraba vrea sa-si faca temele.
Copiii
carora li se fac tot felul de promisiuni
legate de timp indelungat de joaca, folosirea calculatorului sau a tabletei
pentru jocuri online par sa-si faca temele fara sa mai fie nevoie de un imbold.
E o aparenta. Efectuarea temelor e doar un mod de a-si “incanta” parintii care altfel nu ar
acorda bonusul. Acest caz merita
discutat cu alta ocazie. Copilul pare
responsabil, isi face datoria, dar motivul
nu este nici pe departe cel mai bun stimul pentru studiu eficient si eficace. El, copilul, mimeaza seriozitatea, parintele respira
usurat, toata lumea e fericita. De multe ori rezultatele scolare nu sunt cele
asteptate. De aici si nelamurirea: “Nu inteleg. Copilul meu este atat de
cuminte si constiincios acasa.” Nu ne dam seama ca de fapt copilului nu-i stat
capul la teme, ci la rasplata ca si le-a terminat. Aici se strecoara greseli,
iar invatarea se bazeaza doar pe memorarea de scurta durata. N-ar trebui sa ne
mire ca a doua zi copilul este ezitant, nesigur sau confuz. Pur si simplu a
invatat superficial.
Un alt caz, mai
dramatic este cel al copiilor care fac o adevarata criza inaintea efectuarii
temelor. Unii ajung la o adevarata performanta
a disimularii suferintei cand vine acest moment: amanari, priviri in gol,
greseli nenumarate datorate neatentiei si ... lacrimile care ar topi si un
ghetar. Cel mai grav este faptul ca dupa un timp, observam tristete neprefacuta pe
fata copilului. Situatia devine ingrijoratoare in cazul pre-adolescentilor si
adolescentilor, cand varsta aduce stari emotionale care-i transforma pe bunii
nostri copii in niste rebeli. “Nu vreau”, “n-am chef”, “nu acum, mai tarziu”,
“lasa-ma-n pace”, “esti rau”, “nu te pot suferi” sunt replici care te aduc la
exasperare. Relatiile copii-parinti devin tensionate.
Parintii vor
rezultate bune la scoala si teme efectuate temeinic. Copilul nu vrea. Parintii
doresc ca orele de studiu sa fie respectate. Copilul are alte planuri. Pare un
joc al nervilor si al ambitiilor, dar de multe ori situatia devine dramatica si
depresia isi face efectul.
Putem sa ne ferim
singuri copilul de aceste neplaceri sau este nevoie de interventia medicului?
Daca parintele este pregatit si aceste transformari sunt observate de la
primele semne, aceasta atitudine se repara usor.
B. Depresia – semne prevestitoare
Ati observat ca
postura copilului s-a modificat? Remediati-o. Copilul care incepe sa stea cu
mainile incrucisate aproape de corp manifasta deja “pozitia de inchidere”;
intai a corpului si apoi a creierului. In curand coloana incepe sa se
arcuiasca, barbia este adusa spre piept si privirea coborata. O personalitate
“inchisa” refuza comunicarea, ascultarea si reactia la sfaturi. Surprinzator,
atitudinea corporala va determina schimbari in creier.
C. Solutia
Instalarea starii
de nemultumire in creier poate fi oprita prin modificarea atitudinii corporale.
Oamenii de stiinta din domeniul psihologiei si a relatiilor sociale studiaza de
mult timp limbajul non-verbal: modul cum ne judeca cei cu care intram in
contact, dar si cum ne autoevaluam.
Nu numai ca prin
limbajul nostru corporal si facial comunicam celor din jur informatii despre
noi, personalitate, temperament, intentii, dar transmitem si propriului nostru
creier informatii pretioase si comenzi. Profesorul universitar Amy Cuddy
sugereaza efectuarea timp 3 minute a catorva exercitii simple inainte de
asezarea la masa de lucru, pe care le aveti demonstrate in ilustratii:
1. stand in picioare, ridicarea repetata a bratelor
in V (miscare energica si respiratie cotrolata)
2. indoirea si ridicarea piciorului cu genunchiul la
piept si atingerea genunchiului cu bratul de pe aceeasi parte
3. aceeasi miscare, dar cu atingerea bratului opus
4. repetarea primei miscari si ramanerea in aceasta
pozitie cu bratele ridicate timp de cateva secunde
(Vezi sursa solutiilor: “Controlling for subjects' baseline
levels of both hormones, Cuddy and her coauthors found that high-power poses decreased cortisol by
about 25 percent and increased testosterone by about 19 percent for both
men and women. In contrast, low-power poses increased cortisol about 17 percent
and decreased testosterone about 10 percent.”
Dupa parerea noastra, efectul va fi mai placut in cazul copilului
mic, daca veti executa aceste exercitii impreuna cu el, explicandu-i de ce
faceti aceasta incalzire si faptul ca pozitia bratelor semnifica PUTERE si
VICTORIE. Puteti sa faceti
comparatie cu personajele-eroi admirate de copii : Superman, Batman etc., care
isi initiaza actiunile de salvare pornind din aceasta pozitie. Copiii mai mari
pot sa-si pregateasca singuri corpul pentru teme in acest fel, cu conditia sa
inteleaga motivul si efectul: abordarea temelor este o actiune care nu poate fi
negociata, dar daca este acceptata, creierul isi va folosi intreg potentialul
pentru ca timpul de lucru sa nu se prelungeasca si calitatea temelor sa fie cea dorita. Adolescentii vor
intelege cu siguranta mai bine motivatia ridicarii bratelor, daca le reamintiti
ca la concertele de muzica la care participa cu entuziasm sunt indemnati mereu
sa ”ridice mainile in aer”. Motivul este acelasi: pregatirea creierului pentru receptarea
cu bucurie a spectacolului de pe scena. Solistul repeta indemnul de cate ori observa ca
publicul nu mai este suficient de activ. Putem sa impartim timpul pentru
efectuarea temelor in secvente, in timpul carora sa revenim cu 3 minute de
exercitii. ATENTIE! FARA
GUSTARI! Rontairea unor snacks-uri in timpul invatarii sau o gustare mai
consistenta intr-o pauza de 5 – 10 minute vor transmite creierului semnale
derutante si-l va atentiona sa-si imparta energia intre invatare si digestie.
O scurta pauza este necesara intre temele pentru
obiecte diferite, dar aceasta va fi folosita pentru:
- schimbarea
manualelor
- asezarea in ordine
a obiectelor necesare pentru noua tema
- hidratare (ATENTIE!
FARA BAUTURI ACIDULATE, DULCI sau ENERGIZANTE!)
- repetarea
exercitiilor de la inceput si pentru relaxarea musculaturii gatului
Este complet INTERZISA O “MICA
REPRIZA” DE JOC ELECTRONIC in aceasta!
Este RECOMANDABIL sa nu se preia
apeluri telefonice pierdute in aceasta pauza! Discutia ar putea dura mai mult decat
v-ati propus si reluarea activitatii de invatare se face cu dificultate dupa ce
creierul a fost “implicat” intr-o cearta, discutie in contradictoriu sau barfa
adolescentina.
Concluzia:
-
orice
schimbare in comportamentul copilului poate sa fie un semnal de alarma
-
creierul
uman este un computer performant, capabil de rezultate scolare exceptionale
-
ca
orice computer, creierul trebuie setat pentru activitatile scolare ale
copilului si/ sau “sters”
D. BIBLIOGRAFIE
Biography of Amy J. C. Cuddy, Associate Professor at Harvard Business School
TED talk
Sursa foto: