PEDAGOGUL DE VACANŢÄ Lecţia nr.2 - Se poate muri de plictiseală? (Partea I – Ce este plictiseala?)

Se discuta mult in ultima vreme despre plictiseala: plictiseala in cuplu, plictiseala la locul de munca sau in clasa, petreceri plictisitoare, carti pe care le arunci dupa cateva pagini din acelasi motiv.

Psihologi adevarati sau bloggeri cu pretentii de psihologi-terapeuti ne spun ba ca e sanatos sa fim plictisiti, ba ca plictiseala e semn de depresie si ne recomanda strategiile lor miraculoase.

 

Un lucru este cert: teama de plictiseala NU este o tema a zilelor noastre. Ca pedagog, simt nevoia sa incep cu un foarte scurt istoric al termenului “plictiseala". Daca va voi starni curiozitatea, veti cauta detalii prin carti si internet. Asadar, primele mentiuni despre aceaste stari omenesti au fost facute de filozoful roman Seneca si istoricul grec Plutarh. In literatura anglo-saxona aceasta stare emotionala a “devenit” cuvant in 1852, cand Charles Dickens a folosit pentru prima data boredom in romanul “Bleak House” (Casa .... ). Si nu o singura data, ci de sase ori. Literatura abunda in personaje plictisite: Anna Karenina, Madame Bovary sau Dino, personajul lui Alberto Moravia din romanul , da, “Plictiseala” (1960).

http://www.godelfineart.com/artist_works?id=338#!La

In anii ’30, in sfarsit plictiseala a intrat in atentia oamenilor de stiinta. Devenise limpede ca plictiseala nemonitorizata poate sa declanseze stari greu de controlat, care pot sa duca chiar la tulburari mentale.

Cu cat am studiat mai mult aceasta manifestare, cu atat am devenit mai nesigura in privinta adevarului: plictiseala creaza depresia sau persoanele depresive traiesc aceste stari de lehamite? O singura certitudine am: ambele cazuri sunt legate de capacitatea de a ne concentra atentia. Asadar, cuvantul-cheie este ATENTIA!

Unde e solutia? In propriul creier, acolo unde au loc procesele cognitive: memoria, atentia, limbajul, abilitatile spatial-vizuale si functia executiva, adica procesorul "la purtator" care ne furnizeaza solutiile salvatoare.

Va urma...

In partea a II-a a acestei lectii vom discuta despre moduri de manifestare a plictiselii observate la copii. Vom porni de la explicatia termenului plictiseala in literatura de specialitate (Def: Este procesul psihic de orientare selectiva, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, însusiri sau procese, menite sa conduca la sporirea eficientei activitatii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive) si vom descrie cateva situatii frecvent intalnite acasa sau in clasa.