Ideea acestui
articol mi-a fost sugerata de un mesaj primit recent de la Liz Weaver, expert in stimularea interesului pentru studiu si
al dezvoltarii abilitatilor congnitive ale copiilor. Studiile domniei sale se
indreapta si spre copiii cu manifestari de dislexie, ADHD, discalculie,
tulburari de limbaj etc. Tema mesajului era indreptata spre abilitatile de
scriere, aspect peste care invatatorii si parintii trec uneori mai usor.
Scrisul urat si exprimarea greoaie sunt oarecum “acceptate” sub pretextul
preluarii acestor abilitati de catre tehnologie, prin intermediul careia copiii
comunica frecvent. Ignoram sau mimam
acceptarea chiar si a unor cazuri serioase cum sunt cele enumerate mai sus:
agitatia nejustificata, incapacitatea de a-si concentra atentia, dificultatile
la matematica sau pronuntia incorecta sau neclara.
La noi, aceste
aspecte raman teme tabu de teama stigmatului pe care un copil incadrat intr-o
asemenea categorie l-ar putea primi. Ca parinte, profesor si prieten al multor
parinti am constatat frecvent ca cea mai mare ingrijorare este legata de MATEMATICA.
Pe multi ii trec fiori si doar gandindu-se la profii de matematica, fizica si
chimie. Aproape ca s-au creat legende in jurul acestora. Ei sunt priviti ca
niste “stapani” ai misterelor acestor stiinte: neprietenosi, mereu incruntati,
usor aroganti, severi. Rar intalnesti exemplare care nu corespund acestui
portret.
Daca esti bun la
matematica, faci parte din elita clasei si te vei bucura de respectul tuturor.
Nu esti bun la matematica, saracutul de tine, vei fi privit cu indulgenta in
cel mai bun caz. Nu esti bun la sport sau muzica, dar esti un geniu al
matematicii, vei primi ... acolo ... un punct in plus ca sa nu ti se strice
media generala. Esti un elev cu talente artistice sau rezultate sportive? Ghinion!
Asta nu este un motiv destul de serios sa nu ramai corigent la matematica.
1. Cine si de ce se recurge la
eticheta “slab la matematica”?
Cand aceasta sintagma este folosita de profesori, ea devine o eticheta
menita sa aseze elevul intr-un clasament. Din pacate, sistemul educational
romanesc mai recunoaste inca importanta “rangului” pe care copilul il are in
clasa, in ochii profesorului, al colegilor si al parintilor, deci intr-o
comunitate. Acesti copii devin membri cu rang inferior. Profesolul care procedeaza
in acest fel are nevoie de o motivatie pentru propriul sau esec. Decat sa fie
catalogat ca profesor slab, se “scuza” ca nu are cu cine sa faca
performanta.
In multe cazuri
chiar elevul isi pune aceasta eticheta pentru a masca lenea sau stanjeneala
legate de rezultatele scolare: “Nu sunt lenes, dar n-am ce face, sunt slab la
mate.”, “Nu sunt prost, dar ... .” In acest caz, pericolul este mare. Copilul a
cazut intr-o capcana, propria capcana sau, mai grav, a fost impins in capcana
de neindemanarea profesorului.
Sincer ma intreb
cati profesori de matematica se straduiesc sa afle care este adevarata
problema. Nu vom discuta aici despre profesorul care preda “neinteresant”
pentru copil. Putem sa ne intrebam insa de ce profesorii uita notiunile de psihopedagogie
invatate in facultate.
Unele dificultati
de invatare sunt evidente si usor de sesizat chiar de catre parinti. Acestea (vezi
mai jos tipurile 1-4 de discalculie) sunt si cele mai inselatoare pentru ca
sunt de multe ori puse pe seama neatentiei. In realitate, aceste manifestari se
incadreaza perfect la cerinte educative speciale (CES), copiii corect
diagnosticati necesitand chiar modificarea programului educational si adaptarea
acestuia la tipul de dificultate de invatare manifestata. Aici ne aflam clar pe
un teritoriu sensibil, care apartine doar expertilor in psihopedagogie
speciala.
Intram serios in panica doar
in cazul manifestarilor de
discalculie tipurile 5 si 6.
“Cercetatorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
1.Discalculie verbala - constand in dificultati de denumire a
cantitatilor matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor si a
relatiilor matematice;
2. Discalculia practognostica - dificultati in a enumera, a compara, a manipula cantitatile matematice
simbolice;
3. Discalculia lexicala
- dificultati in citirea semnelor si simbolurilor matematice;
4. Discalculia grafica -
deficiente in scrierea semnelor si simbolurilor matematice;
5. Disacalculia ideognostica - dificultati in a face operatii mentale si in a intelege unele concepte
matematice;
6. Discalculia operationala - dificultati in executia operatiilor metamatice, de calcul numeric, de
rezolvare de exercitii si probleme, chiar daca sunt insusiti anumiti algoritmi
matematici. (Purcia, D.C. 2006)” (Sursa: Psihopedagogie
speciala (Anul IV) - Metode de interventie in discalculie )
2. Ce inseamna “slab la
matematica”?
Trecem prea
repede cu vederea un termen, il acceptam si-l folosim, ingorand urmarile.
Sa pornim de la
definitie:
SLAB, -Ă, slabi, -e,
adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele;
uscățiv. (Despre organe ale corpului, despre facultăti intelectuale etc.) Care
nu functionează normal, care nu-și îndeplinește
bine functia.
Tocmai aici este
capcana; si nu doar o capcana a limbii romane. Este oare corect sa ne
autodescriem ca fiind slabi la ceva? Putem sa recunoastem singuri ca functiile
creierului nostru nu sunt normale? Stie copilul ca creierul sau nu-si
indeplineste bine functia? In niciun caz, dar accepta.
Ceea ce stie
copilul este faptul ca el isi urmareste profesorul si nu intelege explicatiile
sau are impresia ca a inteles, dar nu poate sa-si rezolve temele. Copilul este
constient si agasat de faptul ca petrece mult timp ca sa-si reaminteasca tema
de la matematica si sa invete o definitie, o demonstratie.
Riscul cu care se
confrunta copilul cand accepta ca este “slab” este acela de a accepta o
situatie si de a se blaza: “Acesta imi este locul, cei din jur trebuie sa ma
accepte asa cum sunt.” Este dificil sa reactivezi interesul copilului pentru un
obiect de studiu la care nu prea a avut performanta. Cu siguranta acesti copii ii admira sau ii
invidiaza pe cei “buni”, asa cum ar admira un sportiv de performanta care
alearga ca o felina pe o pista de atletism. Ce copil ar indrazni sa alerge
alaturi de “sportivul” clasei dupa ce i s-a spus, de catre profesorul de sport,
ca nu are alura atletica sau ca e prea scund? Acest copil nu-si va dori sa se
confrunte cu cineva, pentru simplul motiv ca se asteapta sa fie invins. De
ce-ar mai incerca?
Sunt si cazuri
cand un “slabut la matematica” este recuperat prin tact, rabdare si, mai ales,
prin “descoperirea” copilului.
3. Capcana lexicala
Am explicat in
partea a 2-a a acestui articol de ce un cuvant poate sa devina capcana. Va
sugerez sa incepeti “salvarea” din aceasta capcana lexicala, explicandu-i
copilului sensul cuvantului “slab”, nu din limba romana, ci din limba engleza:
WEAK =
(1) lacking the power
to perform physically demanding tasks; having little physical strength or
energy (fara forta, avand forta fizica sau energie insuficienta pentru
pentru a indeplini sarcini, activitati etc.
(2) liable to break or give way under pressure; easily
damaged (predispus sa cedeze sub presiune)
Ar fi bine sa-l
ajutati pe copil sa inteleaga ca:
1. abilitatile sale cognitice sunt aceleasi ca ale colegului sau geniu al
matematicii
2. copilul cu rezultate mai modeste nu-si canalizeaza toata energia pentru a
se concentra sau pentru a citi un enunt de cate ori va fi nevoie pana la
intelegerea tuturor cerintelor
3. “slab la ...” nu inseamna mai putin inteligent, ci mai putin ambitios.
Copiii care obtin rezultate bune la orice obiect isi pastreaza interesul pe tot
parcursul rezolvarii unei teme. Acestia au mentalitatea unor cavaleri medievali
care, atunci cand ieseau pe campul de lupta, erau interesati de glorie.
Succesele copiilor premianti sau olimpici sunt pregatite asa cum cavalerii
medievali se pregateau pentru un turnir: antrenadu-se temeinic. Descrieti-i
iesirea pe campul de lupta a cavalerilor, care aveau un singur gand SA
CUCEREASCA. Indemnati-l sa se gandeasca cum ar putea sa “CUCEREASCA O PROBLEMA”
in trei pasi:
a. PLANIFICAREA ATACULUI (citeste enuntul isi imagineaza rezolvarea,
reciteste si incepe rezolvarea)
b. INFRUNTAREA ADVERSARULUI (alege strategia, cauta solutiile cele
mai sigure, eventual cauta si alte cai de rezolvare)
c. SFARSITUL BATALIEI (verifica daca totul este OK, se intoarce la
enunt si eventual isi exprima parerea asupra modului cum a lucrat)
Copiii iubesc
povestile si eroii. Ei au
nevoie de explicatii pe intelesul si dupa gustul lor. Folositi-va imaginatia si creati propriile voastre
“povesti” pentru a-l scoate pe copil din starea umila in care l-a plasat
sintagma “slab la matematica”.
Desigur ca e
nevoie de mult mai mult efort pentru a reusi. Cat de bine iti cunosti copilul
ca sa poti sa-l ajuti?
4. Copilul tau ce stil de
invatare are?
Evident ca orice
greseala se poate indrepta si orice esec poate fi depasit. Fiecare putem sa
alegem intre asteptarea unui schimbari cu varsta sau inlocuirea profesorului si
calea directa.
Drumul cel mai scurt spre învăţare este
cunoaşterea:
- a propriei
persoane;
- a capacităţii
copilului de a învăţa;
- a proceselor,
tehnicilor de succes utilizate în in alte ocazii, la alte obiecte de studiu;
- a
interesului faţă de subiectul pe care dorim să-l învăţam
Stilul de invatare si determinarea
emisferei cerebrale dominante a copilului ar putea sa fie solutia. Mai
multe informatii in legatura cu succesul scolar puteti sa gasiti
AICI.
Daca citind
aceste informatii introductive, ati sesizat aspecte pe care poate l-ati ignorat
pana acum in legatura cu comportamentul copilului dv, cu atitudinea lui fata de
activitatile scolare, nu ezitati sa cereti parerea unui specialist.
4. Alte capcane lexicale si nu
numai
Aici suntem deja
pe un teren minat. Profesorii si manualele pot sa fie cele mai greu de invins
capcane. Modul in care explica, vocabularul folosit, pronuntia, intonatia si
tonul folosit, expresia faciala, entuziasmul aratat de profesor pot sa motiveze
sau, din contra, sa creeze confuzie.
Si impactul
vizual pe care-l creaza manualul determina dorinta copilului de a-l rasfoi sau
a-l arunca.
Si nu in ultimul
rand corelatia intre varsta copilului si gradul de dificultate al materiei
prevazute in programa. Neavand specializarea in matematica, va voi spune doar o
poveste reala.
Am avut ocazii sa insotesc delegatii care veneau in Romania in schimburi de experienta organizate de Ministerul Educatiei. Grupurile erau formate din elevi de liceu cu rezultate foarte bune la invatatura din diferite tari, profesori de diferite specializari si functionari din ministerele din tarile respective. Grupurile faceau asistenta la orele de stiinte si limbi moderne. Erau de fiecare data placut surprinsi de metodele moderne de predare a limbilor straine in Romania. Era evident ca se aflau pe picior de egalitate.
Am avut ocazii sa insotesc delegatii care veneau in Romania in schimburi de experienta organizate de Ministerul Educatiei. Grupurile erau formate din elevi de liceu cu rezultate foarte bune la invatatura din diferite tari, profesori de diferite specializari si functionari din ministerele din tarile respective. Grupurile faceau asistenta la orele de stiinte si limbi moderne. Erau de fiecare data placut surprinsi de metodele moderne de predare a limbilor straine in Romania. Era evident ca se aflau pe picior de egalitate.
Efectul orelor de
matematica asupra oaspetilor nostri era insa de soc total. Materia introdusa
inca din clasa a X-a depasea zdrobitor puterea de intelegere a liceenilor
straini (Irlanda, Suedia, Mexic) si-i nelamurea pe profesorii acestora, care
marturiseau ca studiasera de abia in anul II de facultate materia de liceu din
Romania.
Trageti voi
concluzia. Cate capcane trebuie sa fenteze elevii din Romania pentru a nu fi
declarati “slabi la invatatura”?