Când cuvinte “nu e”…



Aţi auzit cu siguranţă frecvent expresia “n-am cuvinte”. 
“Ce părere aveti despre concertul la care aţi asistat?” “N-am cuvinte”.
“Vă place emisiunea X?” “N-am cuvinte”.
“Aţi asistat la lansarea colecţiei binecunoscutului stilist X. Ce puteţi să spuneţi despre accesoriile care completau ţinuta manechinelor?” “N-am cuvinte.”
“Cum vi s-au părut subiectele de la simularea pentru bacalaureat?” N-am cuvinte.”

Unde sunt cuvintele din limba romană? De ce stau ele ascunse ?  Sau nu ştim noi unde să le cautăm ?

Nu, nu in DEX. Nu sunt atât de preţioasă. M-aş mulţumi cu nişte emisiuni TV, aş citi cu plăcere presa sau aş urmări  programele de ştiri TV. Nu neg că mai există realizatori care se respectă. La unii se fac confesiuni, la alţii, vedete pur-sânge sunt prezentate dincolo de aparenţe. Poţi să faci incursiuni de 360˚ pentru a-ţi afla destinul sau să participi la o conferinţă de presă spumoasă. Te poţi trezi în arena leilor, să stai de vorba cu un medic, cu un specialist în IT sau cu un finanţist. Credeţi-mă că nu am făcut referire la emisiuni plictisitoare pentru experţi. Cele mai multe sunt lejere, relaxante, dar sunt moderate de prezentatori bine documentaţi, talentaţi, haioşi, trendy şi mai ales, buni vorbitori de limba romană.

In media, sursa noastră de inspiraţie zilnică, nu există decât alb şi negru: emisuni realizate de jurnalişti cu pedigree şi emisiuni încropite de jurnalişti-maidanezi. Voi ce emisiuni urmăriţi? M-ar bucura să aud că evitaţi măcar reality show-urile, acele monstruoase “scenarii” despre noi, românii: cei care înjurăm, suntem vulgari, comitem adulter, ne şantajăm părinţii, ne isterizăm când nu ni se face pe plac, trăim pe banii părinţilor, ne privim cu drag odraslele obraznice şi lipsite de maniere şi ridicăm prostia la rang de virtute.

Dacă aşa sunt românii, n-am cuvinte.  Fireşte că nu suntem aşa, dar putem să devenim. Feriţi-vă de jurnaliştii-maidanezi! Spre deosebire de câinii cu acest statut,  oamenii din media nu au nobleţe. Şi nici cuvinte.